Trimite știrea ta
Susține-ne pe Patreon
La data de 13 februarie la Casa Limbii Române „Mihai Eminescu” din municipiul Ungheni s-au adunat elevi și profesori nu doar pentru a-și aminti de Grigore Vieru, ci pentru a-l simți din nou aproape. Poet al mamei, al limbii române, al copilăriei și al dorului, Grigore Vieru rămâne o voce care nu se stinge, ci se transmite din carte în suflet și de la suflet la suflet.
Opera sa ne învață să iubim cu simplitate, să rostim adevărul fără teamă și să păstrăm vie rădăcina din care creștem. Prin cuvânt, muzică și creație proprie, elevii și invitații au încercat să spună, fiecare în felul său, „Mulțumim, Grigore Vieru”.
Versurile poetului au fost adesea îmbrățișate de muzică. Ele cântă firesc, ca o doină sau ca o rugăciune. Grupul de chitariști „UnFolk” ne-a reamintit că poezia nu se citește doar cu ochii, ci și cu inima, atunci când este transformată în cântec. Versurile poetului au răsunat în cântecul „Duminica” prezentat de Veniamin Bobeica, membru al grupului „UnFolk”, „Casa părintească nu se vinde” și „Ți-am adus un măr”, interpretate de Cornel Galiț, elev la Colegiul de Medicină, și un răspuns la versurile poetului „Ca pasărea” interpretat de cantautoarea Aliona Leșanu.
Grigore Vieru spunea că poezia adevărată se naște din inimă și se întoarce tot acolo. Elevi din 10 instituții publice de învățământ din orașul și raionul Ungheni au prezentat creațiile proprii – versuri, gânduri și confesiuni inspirate de opera și personalitatea poetului. Prin aceste creații, Vieru nu este doar comemorat, ci continuat.
Au participat elevi de la LT „Ion Creangă”, LT „Gh. Asachi”, LT Sculeni, LT „Al. Mateevici” Pîrlița, Gimnaziul Semeni, Gimnaziul Todirești, Gimnaziul Mănoilești, Gimnaziul Țîghira, Gimnaziul Zagarancea, Gimnaziul Bumbăta.
Cuvântul scris devine mai puternic atunci când este împărtășit
Membrii cenaclului literar-artistic „Suflet de poet” duc mai departe spiritul creației, dialogul dintre generații și respectul pentru valorile autentice.
Grigore Vieru rămâne viu atâta timp cât îi citim poeziile, îi cântăm versurile și îi transmitem mesajul mai departe. Ne rămâne datoria de a păstra limba, dragostea și adevărul – așa cum ni le-a lăsat el.
