Virgiliu Dancu: „Am ales să fiu chirurg din vocație, nu pentru prestigiu”

S-a născut în orașul Ungheni, într-o familie de intelectuali, și de mic a învățat valoarea muncii și a responsabilității. Dragostea pentru știință și dorința de a ajuta oamenii l-au purtat la Universitatea de Medicină „Nicolae Testemițeanu” din Chișinău, unde și-a construit baza solidă în medicina generală și chirurgia de specialitate. După ani de studiu intens și rezidențiat, și-a ales să se întoarcă acasă, la Spitalul Raional Ungheni, pentru a contribui direct la sănătatea comunității din care provine. Astăzi, ca șef al Secției de Chirurgie, îmbină profesionalismul, disciplina și empatia, demonstrând că performanța în medicină nu ține de locul în care activezi, ci de pasiunea și vocația pe care le pui în fiecare intervenție.

Educație și primii pași în chirurgie

M-am născut în orașul Ungheni, într-o familie de intelectuali — mama, profesoară de limbă română, iar tatăl, inginer. Am urmat studiile la Școala Medie nr. 1 „Mihai Eminescu”, iar după absolvire am decis să-mi continui formarea la Universitatea de Medicină „Nicolae Testemițeanu” din Chișinău, Facultatea de Medicină Generală, timp de șase ani, urmați de trei ani de rezidențiat. După absolvire, am activat jumătate de an la Spitalul Clinic Municipal de Urgență din Timișoara, sub conducerea profesorului, medic chirurg-oncolog Nicola Trăilă, unde am practicat chirurgie oncologică.

Motivație și disciplină în drumul spre performanță

A fost alegerea mea, iar părinții mi-au respectat decizia. M-au susținut din toate punctele de vedere – moral și financiar – fapt pentru care le sunt profund recunoscător. Anii de studii în domeniul chirurgiei au fost, fără îndoială, cei mai intenși și definitorii pentru formarea mea profesională. Au presupus multă disciplină, ore nesfârșite petrecute în sălile de curs, în bibliotecă și, mai ales, în blocul operator, unde teoria prinde viață. Chirurgia nu se învață doar din cărți, ci și prin observație, practică și sub îndrumarea atentă a mentorilor.

Îndrumări care au devenit principii de viață

Îmi amintesc cu respect sfaturile profesorilor universitari Gheorghe Rojnoveanu, doctor habilitat, și academicianul Gheorghe Ghidirim, personalitate marcantă a chirurgiei din Republica Moldova, care sublinia: „Chirurgul nu operează doar cu instrumente, ci și cu încrederea și speranța pacientului. În mâinile sale se află, de multe ori, viața omului, iar fiecare decizie trebuie luată rapid, cu luciditate și precizie.” Pentru mine, aceste îndemnuri au devenit adevărate norme de conduită profesională, iar experiența dobândită alături de colegi consacrați, precum Victor Gafton, șef al Departamentului de Chirurgie la Institutul de Medicină Urgentă din Chișinău, mi-a consolidat și mai mult aceste principii.

Dedicat sănătății comunității din Ungheni

Am ales să activez la Spitalul Raional Ungheni din dorința de a fi aproape de comunitatea din care provin și de a contribui direct la sănătatea oamenilor de aici. Consider că un medic nu trebuie să se limiteze la centrele universitare mari, ci are datoria morală de a aduce competență și profesionalism și în spitalele raionale, unde nevoia este la fel de mare. În anul 2022 am fost numit, prin concurs, șef al Secției Chirurgie a Spitalului Raional Ungheni. Aici sunt aceiași pacienți, aceeași muncă, iar rezultatele trebuie să fie vizibile oriunde ai activa. Dacă faci performanță la periferie, și cei din centru apreciază. În prezent, activăm practic doi chirurgi — eu și o colegă care lucrează cu jumătate de normă. Avem nevoie de încă doi specialiști de bază: un medic ordinator pentru activitatea de zi și un chirurg de urgență, pentru ca schema de personal să fie completă și activitatea să se desfășoare în condiții optime.

Intervenții complexe și urgențe gestionate local

Din cele aproximativ 1000 de operații efectuate anual, circa 60% sunt intervenții de urgență, iar 40% sunt planificate. Pe parcursul unui an înregistrăm maximum 10 transferuri către instituții de rang republican. Internăm pacienți cu patologii hepato-biliare, digestive, precum și diverse traumatisme ale țesuturilor moi.

Modernizarea serviciilor: confort, echipamente performante și chirurgie miniinvazivă

Au avut loc schimbări esențiale. S-au îmbunătățit condițiile hoteliere pentru pacienți, dispunem de echipamente de unică folosință, metodele de investigație sunt de înaltă performanță, iar chirurgia miniinvazivă este aplicată tot mai frecvent.

Echipă, profesionalism și responsabilitate în chirurgie

Echipa alături de care lucrez este profesionistă, dedicată și solidară. Mă refer în special la asistentele medicale, care muncesc cot la cot cu mine. Ne leagă nu doar responsabilitatea față de pacient, ci și respectul reciproc și dorința de perfecționare continuă. În medicină, mai ales în chirurgie, spiritul de echipă nu este un avantaj, ci o necesitate. După mine, un chirurg trebuie să dea dovadă de colegialitate, empatie, responsabilitate, devotament și rezistență. Niciodată mâinile nu trebuie să o ia înaintea unei analize minuțioase a fiecărui caz în parte.

Echilibrul între pasiunea pentru chirurgie și viața de familie

Nu este întotdeauna ușor, mai ales într-o specialitate precum chirurgia, unde responsabilitatea este permanentă, iar urgențele pot apărea în orice moment. Încerc să-mi organizez timpul eficient și să acord atenție familiei, care reprezintă sprijinul meu cel mai important. Momentele petrecute alături de cei dragi mă ajută să mă deconectez și să revin la spital cu energie și claritate.

Vocație, disciplină și empatie: secretele unui chirurg dedicat

Le-aș spune, înainte de toate, să aleagă acest drum din vocație, nu doar din dorința de prestigiu. În ceea ce privește chirurgia, pe lângă pregătirea teoretică solidă, sunt esențiale stăpânirea de sine, capacitatea de a lua decizii rapide în situații critice, precizia, rezistența fizică și psihică, dar și empatia. Un chirurg bun nu este doar un tehnician desăvârșit, ci și un om care știe să comunice, să ofere încredere și să înțeleagă suferința pacientului. Dacă există pasiune, disciplină și dorința de a învăța continuu, atunci drumul, oricât de greu ar fi, merită parcurs.