Teodora Cucu: „Fără oameni, rămân doar zidurile”

Povestea Teodorei Cucu este una despre credință, adaptare și puterea comunității de a șterge granițele de pe hartă. Originară din inima Bucovinei, din municipiul Rădăuți, Teodora și-a purtat pașii de la peisajele pitorești ale Sucevei către centrele universitare din Iași, pentru ca în final să-și lege destinul de malul stâng al Prutului.

Absolventă de Nutriție și Dietetică în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, ea nu a adus la Ungheni doar expertiza sa profesională, ci și un spirit altruist format în ani de voluntariat. Destinul i s-a împletit cu cel al părintelui Ilie Cucu, alături de care a ales să clădească o „familie” mai mare: comunitatea din jurul Bisericii „Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv” din cartierul Dănuțeni.

Deși a lăsat în urmă locurile natale și părinții plecați la rândul lor în străinătate, Teodora a descoperit la Ungheni un teren fertil pentru bunătate. Împreună cu soțul său, a reușit să transforme o biserică aflată la început de drum într-un nucleu social viu, unde asistența alimentară, atelierele de creație pentru copii și grija față de cei nevoiași sunt la fel de prezente ca rugăciunea. Într-un dialog sincer, am descoperit cum se vede Republica Moldova prin ochii unei tinere venite de peste Prut, ce înseamnă să pornești de la zero într-o parohie nouă și cât de importantă este unitatea într-o lume marcată de diviziuni.

— De unde vine Teodora Cucu?
— M-am născut în municipiul Rădăuți, județul Suceava, România, în familia lui Viorel și Maria Vasile. Am avut o copilărie frumoasă, petrecută în locuri pitorești, bogate în vestigii istorice și lăcașuri de cult.

— Unde ați studiat și v-ați format profesional?
— Primii ani de studii i-am făcut la Școala nr. 1 din Vicovu de Sus, județul Suceava, după care am urmat Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Suceava. Mi-am continuat studiile la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, la Facultatea de Nutriție și Dietetică, unde am absolvit atât studiile de licență, cât și cele de master.

— Pe lângă studiile de bază, v-ați implicat și în alte activități?
— În perioada liceului, am participat la diverse activități de voluntariat. Am fost voluntară în cadrul Asociației „Ajungem Mari” din Suceava, unde lucram cu copii defavorizați sau orfani, ajutându-i la lecții și organizând activități recreative. De asemenea, am participat la Olimpiada Națională de Logică, unde am obținut rezultate remarcabile.

— Cum ați ajuns la Ungheni?
— Împreună cu soțul meu, preotul Ilie Cucu, originar din satul Costuleni, Republica Moldova, am venit la Ungheni în urmă cu aproape un an, pentru a oficia prima slujbă la Biserica „Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv” din cartierul Dănuțeni. De atunci, slujim constant în acest locaș. Povestea noastră a început la Iași, unde părintele își urma studiile. Ne-am cunoscut în cadrul unei asociații a tinerilor creștini ortodocși, unde eram amândoi voluntari. Ulterior, am întemeiat o familie și am decis să ne stabilim în Republica Moldova, dorința soțului fiind de a sluji în țara natală.

— Cum vă simțiți la Ungheni?
— Ungheniul este un oraș cu oameni buni, atenți la nevoile aproapelui și gata să ofere sprijin. Mă bucur că oamenii sunt alături de noi. Dacă la început, la slujbe participau doar câteva persoane, astăzi biserica este tot mai frecventată. La început ne întrebam cum vom reuși fără comunitate, pentru că fără oameni, rămân doar zidurile. Cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrurile au început să evolueze.

— Ce activități comunitare desfășurați?
— În trapeza bisericii organizăm întâlniri cu copii și persoane de diferite vârste, unde discutăm și desfășurăm activități sociale, educative și caritabile, inclusiv ateliere de creație. În colaborare cu Asociația „Diaconia”, din cadrul Mitropoliei Basarabiei, oferim lunar sprijin pentru cinci familii nevoiașe, constând în alimente și produse de strictă necesitate, în valoare de aproximativ 100 de euro pentru fiecare familie. În luna aprilie, voluntarii noștri au participat la campania „Masa Bucuriei”, destinată persoanelor defavorizate din Ungheni. Cu ajutorul a 11 voluntari și al oamenilor generoși, am colectat aproximativ 1000 de kilograme de produse alimentare, distribuite familiilor nevoiașe în preajma sărbătorilor pascale.

— Cum vedeți relația dintre cele două mitropolii?
— Cred că avem aceeași credință și același Dumnezeu, iar conflictele nu își au rostul. Sperăm că, prin credință și rugăciune, se va ajunge la mai multă unitate și înțelegere. Important este ca oamenii să se roage, indiferent de locașul în care o fac.

— Există diferențe între oamenii de aici și cei de peste Prut?
— Îi percep ca fiind foarte asemănători cu cei din România. Avem aceeași limbă și aceleași valori. La început mi-a luat puțin timp să mă adaptez, dar am descoperit oameni buni, deschiși și receptivi. Le suntem recunoscători pentru sprijinul și căldura cu care ne-au primit.

13
— Nu foarte des, deoarece părinții mei lucrează peste hotare. Atunci când revin acasă, petrecem împreună câte o săptămână. Îmi este dor de România, însă ne-am acomodat aici, alături de familia noastră și de băiețelul nostru de 3 ani, care s-a integrat și el foarte bine în comunitate.