Scurt istoric privind crearea Trupelor de Grăniceri ale Ministerului Securității Naționale al Republicii Moldova

Până la 10 iunie 1992, secțiunea frontierei de stat dintre Republica Moldova și România era păzită de Detașamentul 22 de Grăniceri (unitatea militară 2134), subordonat Districtului de Vest (cu sediul la Kiev) și Direcției Principale a Trupelor de Grăniceri a Comitetului Securității de Stat al fostei Uniuni Sovietice (cu sediul la Moscova). Sediul detașamentului de grăniceri se afla la Chișinău. Frontiera de stat a fost păzită în mod fiabil până în 1990. Înainte de această perioadă, instalațiile tehnice ale trupelor de grăniceri staționate în secția detașamentului au fost modernizate și menținute în stare de funcționare.
Detașamentul de grăniceri includea patru comandamente de frontieră și 24 de avanposturi de frontieră.
Punctul de control Ungheni aparținea unei secții separate a detașamentului de grăniceri. Odată cu declanșarea proceselor democratice și mișcarea țărilor spre suveranitate și independență, Moscova și Kievul au început să acorde atenție problemelor de protecție a statului. Protecția frontierelor, menținerea echipamentului tehnic în stare bună de funcționare și alte probleme legate de viața și munca grănicerilor staționați în Moldova au fost tratate superficial.
Conducerea detașamen-tului de frontieră, subordonată Moscovei și Kievului, nu a fost implicată în activități specifice privind managementul unității, îmbunătățirea securității la frontieră, consolidarea disciplinei militare sau menținerea ordinii militare corespunzătoare la avanposturile de frontieră și la comandamente.
La unele pichete, sistemele electrice de semnalizare, echipamentele și utilajele scumpe au fost dezactivate în mod deliberat și la ordinele de sus, iar proviziile, echipamentele speciale, armele și alte bunuri au fost exportate ilegal în Rusia și Ucraina.
Guvernul, Ministerul Secu-rității Naționale și Ministerul Afacerilor Interne au depus eforturi considerabile la acea vreme pentru a preveni astfel de acțiuni ilegale și, la un moment dat, procesul de jaf a fost oprit.
Din ianuarie până în aprilie 1992, în conformitate cu acordul încheiat, recruții – cetățeni moldoveni din trupele de grăniceri și alte ramuri ale forțelor armate care serviseră anterior în fosta Uniune Sovietică – au fost trimiși la punctele de trecere a frontierei moldovenești.
Astfel, persoane aleatorii fără experiență în serviciul la frontieră au fost recrutate la punctele de trecere a frontierei moldovenești. În acest timp, disciplina militară în rândul membrilor serviciului a scăzut vertiginos, iar mulți grăniceri și-au pierdut onoarea și demnitatea, deseori anume ei fiind instigatori ai hărțuielilor și ai deteriorării disciplinei militare în forțele de grăniceri moldovenești.
Aceste incidente, care au avut loc atunci și ulterior, au fost puternic criticate de comandanții de la toate nivelurile.
Astfel, în ciuda tuturor problemelor și dificultăților menționate mai sus, viața și activitățile unităților de grăniceri din Republica Moldova s-au dezvoltat pe baza situației socio-politice și economice specifice care se dezvolta la momentul respectiv.
Situația dificilă din punct de vedere operațional la frontiera de stat a fost caracterizată de:
• O creștere accentuată a activității criminale la acea vreme pe secțiunea de vest a frontierei de stat a Republicii Moldova, asociată cu activitățile organizate ale elementelor criminale din țările Asiei de Sud-Est, Rusia, Ucraina, Moldova și România de a pregăti și introduce ilegal peste graniță grupuri de cetățeni din țări precum Pakistan, Sri Lanka, India și Bangladesh.
• Dorința persoanelor din Rusia, Ucraina și, în mare măsură, din Moldova, de a transporta ilegal bunuri de consum industriale, alte materiale și articole interzise la transport peste graniță, în scop personal.
• Dorința unor cetățeni din Rusia, Ucraina și țări terțe de a trece ilegal frontiera de stat în căutarea unor condiții de viață mai bune și a azilului politic în țările Europei de Vest.
În termeni generali, așa a fost descrisă situația la frontiera de stat de către biroul celui de-al doilea comandant de frontieră și, în general, de-a lungul întregii secțiuni a frontierei de stat dintre Moldova și România.
Ofițerii și subofițerii care și-au exprimat dorința de a continua să servească la frontieră și de a-și îndeplini cu onoare datoria militară, precum căpitanul A.V. Brăila, locotenent-colonelul V.V. Penkovski, locotenentul-major A.A. Makar, căpitanul I.N. Bolșoi, maiorul A.G. Nikiforov și căpitanul A.I. Țirulnik – toți servind ca și comandanți de pichete, împreună cu ofițerii, subofițerii și recruții lor subordonați – au depus eforturi considerabile. În urma muncii lor, întreaga zonă a biroului celui de-al doilea comandament a fost rapid repusă în funcțiune, inclusiv pista de control și urmărire, sistemele de semnalizare electrică, căile navigabile și drumurile de frontieră. De asemenea, au abordat probleme legate de consolidarea disciplinei militare la avanposturi, stabilirea ordinii militare statutare și crearea unor condiții adecvate de viață și muncă pentru pichetele de grăniceri, precum și viața de zi cu zi și timpul liber al personalului. Acești ofițeri au lucrat cu maxim zel. Începând cu 1 mai 1992, avanposturile de frontieră ale Oficiului celui de-al doilea comandament au fost administrate de comandantul celui de-al Doilea pichet de grăniceri, locotenent-colonelul I.F. Rotar, și adjunctul său, locotenent-colonelul S.N. Yusin.
Începând cu 10 iunie 1992, în conformitate cu Decretul Președintelui Republicii Moldova, domnul Mircea Snegur, „Privind măsurile urgente pentru organizarea protecției frontierei de stat a Republicii Moldova”, pichetele de frontieră ale Republicii Moldova au fost transferate în jurisdicția statului nostru.
Colonelul Vasili Pavlovici Kalmoi a fost numit comandant pentru a gestiona operațiunile de luptă ale Trupelor de Grăniceri, colonelul Iuri N. Grozov funcționând ca șef de stat major.
În condițiile dificile descrise mai sus și cu unitățile extrem de incomplete, comandamentul superior și comandanții și șefii subordonați acestora au reușit să stabilească rapid ordinea la frontiera de stat.
De la înființare, Trupele de Grăniceri au fost subordonate ministrului Securității Na-ționale al Republicii Moldova.
Până la sfârșitul anului 1992, sub conducerea comandamentului superior, Trupele de Grăniceri obținuseră primele rezultate în asigurarea unei protecții fiabile a frontierei.
Până în acest moment, prin decizia Președintelui și a Parlamentului Republicii Moldova, comandantul Trupelor de Grăniceri, colonelul V. P. Kalmoi, a fost numit ministru al Securității Naționale.
Pentru realizările sale în înființarea Trupelor de Grăniceri ale Republicii Moldova, i s-a acordat gradul militar de „General de Brigadă”.
Colonelul Iuri N. Grozov a fost numit comandant interimar al Trupelor de Grăniceri ale Republicii Moldova. La 17 mai 1994, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat „Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova”, care reglementează serviciul de protecție a frontierei de stat a Republicii Moldova. Legea a intrat în vigoare la 3 noiembrie 1994, ziua publicării sale.
Este o onoare pentru fiecare grănicer să cunoască și să respecte cu strictețe cerințele acestei legi.
Grănicerii și-au câștigat autoritatea și respectul poporului nostru.
Grănicerii Republicii Moldova vor păzi cu fidelitate frontiera de stat a Moldovei noastre natale, vor prețui, vor păstra și vor spori glorioasele tradiții ale trupelor de grăniceri și vor purta cu onoare și mândrie numele de grănicer al Republicii Moldova.
Dragi veterani ai Trupelor de Grăniceri ale Republicii Moldova, vă felicit sincer cu ocazia Zilei Grănicerilor! Vă doresc multă sănătate, fericire și pace!