Aplauze pentru gafă

Este de-a dreptul ilar, ca să nu zic de plâns, cum societatea ajunge să laude o decizie… anulată. Decidenții fac gafa, dar nu își cer scuze; apoi încearcă să dreagă busuiocul, dar o fac ca și cum nu au mâncat usturoi și gura nu le miroase. E un spectacol absurd: eroarea devine virtute, incompetența – performanță. Anularea unei decizii ar trebui să fie un semnal de alarmă, ar trebui să-i întrebăm pe cei care ne conduc de ce au luat o decizie care părea din start una proastă. În schimb, noi le batem din palme că în ceasul al doisprezecelea și-au dat seama că au călcat pe greblă. Aplaudăm nu ceea ce e corect, ci ceea ce e spectaculos sau convenabil narativ. Rezultatul? Pierdem simțul măsurii, respectul pentru decizie și, paradoxal, respectul pentru cei care decid. În loc să fim critici și vigilenți, devenim admiratori ai propriei noastre naivități.