Trimite știrea ta
Susține-ne pe Patreon
„Salvăm împreună o zi de ieri pentru multe zile înainte” – aceasta a fost scopul celui de-al treilea atelier, organizat în cadrul Programului Interreg NEXT România – Republica Moldova, prin proiectul „Porți pentru integrarea durabilă a culturii din Valea Prutului Mijlociu în traseele turistice europene”, implementat de Primăria municipiului Ungheni.
Participanții din Ungheni, Strășeni, Bălți, Fălești și Iași au aflat mai multe detalii despre cămașa cu altiță, piesă vestimentară inclusă în Patrimoniul UNESCO. O parte dintre ei au cusut. Pe masa din centrul sălii de gală de la Palatul de Cultură Ungheni au fost întinse pânze albe, iar lângă ele s-au așezat fire colorate, atent alese, pregătite să prindă viață în modele tradiționale. Fiecare participantă a venit nu doar cu materialele de lucru, ci și cu propriile experiențe, amintiri și cunoștințe transmise din familie.
Pe măsură ce acul trecea prin țesătură, discuțiile au prins contur. S-a vorbit despre semnificația motivelor de pe altiță, despre culorile folosite în diferite sate și despre modul în care fiecare regiune își pune amprenta asupra cămășii. Altița, partea decorativă de pe umăr, a fost în centrul atenției – considerată nu doar un element estetic, ci și unul încărcat de simboluri și identitate.
Pentru Ana Colibă, conducătoarea grupului „Șezătoare Ungheni”, Palatul de Cultură Ungheni, cămașa cu altiță înseamnă mai mult decât o piesă vestimentară. Ea le-a vorbit celor prezenți despre tehnicile tradiționale de coasere a cămășii cu altiță, a demonstrat tehnicile și a vorbit despre importanța păstrării acestui meșteșug. „Este o poveste cusută cu răbdare și suflet. Fiecare motiv are un rost – de la simboluri ale vieții până la semne de protecție. Prin aceste cusături transmitem identitate și valori din generație în generație”, a explicat ea.
Printre cei care duc mai departe tradiția se numără și Mihaela Veriga, care lucrează cu grijă la o cămașă cu altiță pentru fiica sa. Își dorește să o finalizeze până la Sânziene, însă nu se grăbește. „Cămașa se coase pe îndelete, cu răbdare și cu gând bun”, spune ea. Pentru altiță a ales motivul rombului, simbol al echilibrului și al continuității vieții.
La atelier am întâlnit-o și pe Galina Țurcanu, care lucrează de opt luni la propria cămașă cu altiță. A venit aici pentru a se consulta cu nepoatele sale, membre ale șezătorii „Basarabia”, dorind să îmbine experiența personală cu sfaturile noii generații. Prezența ei arată că acest meșteșug rămâne un punct de legătură între vârste și în cadrul aceleiași familii.
Liliana Tincu, managera proiectului, a decis și ea să-și coase cămașă cu altiță. E de abia la început. „Îmi doresc ca atunci când se va încheia proiectul să am un rezultat de suflet pe lângă cele de infrastructură. (Notă: Reamintim că în cadrul „Porți pentru integrarea durabilă a culturii din Valea Prutului Mijlociu în traseele turistice europene” va fi Palatul de Cultură renovat, iar Muzeul de Istorie și Etnografie Ungheni dotat). Totodată, ca și ceilalți participanți doresc să promovez tradițiile neamului nostru”.
Atelierul a atras și participanți foarte tineri. La doar 11 ani, Mia Țurcanu a venit hotărâtă să învețe tehnica cusutului. Deși recunoaște că nu este ușor, nu se lasă descurajată. „Este greu, dar nu atât de greu încât să renunț”, spune ea cu încredere. Inspirată de colega sa Sofia, Mia își dorește acum să transmită mai departe pasiunea pentru tradiții și altor prietene. „Trebuie să promovăm tradițiile”, afirmă ea.
Astfel, de la meșteri consacrați până la copii aflați la început de drum, cămașa cu altiță continuă să unească generații, demonstrând că tradițiile nu doar se păstrează, ci se trăiesc și se transmit mai departe.
