Trimite știrea ta
Susține-ne pe Patreon
Vreau să le doresc tuturor femeilor să fie mai puternice și mai curajoase – deși, în realitate, ele sunt deja puternice și curajoase. Să aibă încrederea de a aspira la funcții de conducere, să urmeze cariera pe care și-o doresc și să nu accepte limite impuse de stereotipuri sau prejudecăți. Merită să le felicităm pentru progresele obținute până acum, pentru că multe dintre drepturile și oportunitățile de astăzi nu au apărut întâmplător, ci sunt rezultatul unor lupte duse de generații de femei și al mișcării feministe care a schimbat societatea.
De multe ori, ziua de 8 martie este redusă la gesturi simbolice precum: flori, cadouri, felicitări pline de dulcegării. Dar sensul real este mult mai profund. 8 martie este despre curajul femeilor care au ieșit în stradă.
La începutul secolului al XX-lea, femeile din Europa și America au început să organizeze proteste cerând drepturi egale, condiții de muncă mai bune și dreptul la vot. În 1910, activista germană Clara Zetkin a propus instituirea unei zile internaționale dedicate femeilor, în cadrul Conferinței Internaționale a Femeilor Socialiste de la Copenhaga. Un an mai târziu, în 1911, ziua a fost marcată pentru prima dată în mai multe țări europene. Un moment istoric asociat cu această dată este protestul femeilor muncitoare din Sankt Petersburg din 1917, care a declanșat evenimentele ce au dus la Revoluția Rusă. Ulterior, în 1975, Organizația Națiunilor Unite a recunoscut oficial data de 8 martie drept Ziua Internațională a Femeii.
În Republica Moldova, în ultimii ani am făcut pași buni la capitolul drepturilor femeilor, mai ales pe dimensiunea protecției împotriva violenței și a egalității de gen. Personal îmi place că s-a impus prin lege cota de gen pe listele electorale. Astfel asigurăm prezența femeilor în viața politică. Un punct de cotitură a fost ratificarea Convenției de la Istanbul, care a obligat statul să-și alinieze legislația și practicile la standardele europene. A fost îmbunătățit și mecanismul instituțional, prin începerea activității Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie. În același timp, cadrul legal a fost extins pentru a include și noile forme de abuz, precum violența digitală.
Și totuși, dincolo de legislație, realitatea rămâne dureroasă. Recent, Coaliția Națională „Viață fără Violență” a relatat cazul unei femei din Hâncești care și-a pus capăt zilelor după ani de abuz din partea soțului. Totul a început cu insulte și umiliri, chiar în fața rudelor. După nașterea fetiței lor, violența a escaladat, iar bărbatul a început să o agreseze fizic. Mai mult, o înșela chiar în propria lor casă. La un moment dat, femeia a fost alungată din locuință și despărțită de copilul ei. Fetița plângea de dorul mamei, dar tatăl nu le permitea nici măcar să vorbească. Cu câteva zile în urmă, femeia s-a aruncat de la etajul 11. A fost înmormântată în taină de acesta. La funeralii nu a venit nimeni.
Abuzatorii nu arată ca niște monștri. De multe ori, în public se comportă blând și respectuos, construindu-și în timp imaginea unor oameni „sfinți”. Tocmai de aceea, victimele sunt adesea necrezute, uneori chiar de propriile familii.
Sperăm ca instituțiile responsabile să facă lumină asupra tuturor circumstanțelor. Dreptatea pentru această femeie nu va schimba tragedia care s-a produs, dar poate deveni un semnal că violența nu trebuie tolerată și că fiecare victimă merită să fie auzită și protejată.
Merită să ne amintim ce înseamnă, de fapt, ziua de 8 martie. Care nu este despre un buchet de flori. Florile se vor usca, cadourile își vor pierde valoarea, iar de mâine viața femeilor va continua cu aceleași provocări.
