Lada de zestre – un simbol al trecutului

Lăzile de zestre s-au răspândit în arta populară românească, menținându-se în casele noastre țărănești până în zilele noastre (totuși e o raritate) ca o piesă de bază.

Din cele mai vechi timpuri, în ținutul dintre Prut și Nistru, lemnul a fost cel mai de preț material, pe care țăranii (talpa țării) au învățat să-l aprecieze și să-l prelucreze cu măiestrie. Lucrate în forme multe, lăzile foloseau lemne de fag, salcâm, sub forma scândurilor cioplite.

Din punct de vedere al formei, se disting două tipuri de lăzi: lada paralelipipedică cu capac plat și lada cu capacul construit din scânduri, care formează o coamă înaltă, asemenea unui acoperiș în două ape ale unei case. Ambele modele se află în Muzeul de Istorie și Etnografie Ungheni (director V. Iucal).

În familia noastră de la Tătărăuca Veche, lada cu zestre era construită după modelul al doilea, determinată ca ceva deosebit în viața celor din jur (meșterită de bunicul Teodor Bărlădeanu).

Meșteșugul prelucrării lemnului se pierde în negura timpului, însă lemnul reprezintă primul material utilizat la confecționarea obiectelor și anumitor unelte. Datorită acestui fapt, mulți meșteri și-au luat numele de la meșteșugul practicat: dogar, lădar ș.a.
Originea lăzii de zestre este necunoscută, însă aceasta a fost folosită încă în Antichitate atât de egipteni, cât și de greci și de romani. Nelipsită din lumea satului, lada de zestre rămâne unul dintre cele mai importante obiecte din gospodăria țărănească. Ținută la capătul lavițelor sau al patului, lada conține zestrea femeii sau fetei de măritat. Mireasa își aducea în casă lada de zestre, la casa mirelui, îmbrăcămintea, ștergarele, covoarele, păretarele etc. Uneori (devenea o concurență ascunsă) pe ladă se înălțau până la tavan teancurile de scoarțe și de țesături. Lada cu zestre servea drept fală pentru mireasă, demonstrând gospodăria și dibăcia acesteia, fiind obligatoriu în satele tradiționale.

Lada de zestre s-a menținut până astăzi în multe gospodării ca o piesă esențială de interior.

Fazele de lucru ale lăzii sunt complexe și încep cu alegerea lemnului de pădure (basarabenii au fost bogați în păduri), de regulă toamna după căderea frunzelor. Bușteanul tăiat, urma să fie prelucrat cu unelte destinate obiectului în cauză.

Lăzile de zestre mai reproduc prototipuri inspirate după sarcofagele greco-germane, găsite pe urnele de pământ ars, ce au fost descoperite în Creta. Câmpul ornamental al acestor lăzi acoperă întreaga suprafață, astfel că apar motive de origine străveche, tradiționale, din locuri solare ș.a.

Culorile lăzilor îmbracă nuanțe închise sau adeseori deschise, folosindu-se coloranți naturali, lutul și diverse plante, pentru a reda anumite culori.

Motivele ornamentale erau trasate cu compasul, iar cu ajutorul horjului (instrument de scobit) aceste linii erau adâncite. Decorul dispus pe suprafața lăzii cuprinde motive geometrice – linii întretăiate, oblice, zigzaguri, cercuri, romburi, rozete solare și diferite motive vegetale, precum bradul, dar și motive creștine – crucea.

Să admirăm și să promovăm această relicvă deja rar întâlnită – LADA de ZESTRE.

Surse: Historia, nr 223, 2021