Satul Frăsinești la 529 de ani

Frăsinești este o străveche localitate mioritică menționată pentru prima dată prin Hrisov domnesc acum 529 de ani în Uricul de proprietate semnat la Vaslui, 25 februarie 1497, de către Domnitorul Țării Moldove, Ștefan cel Mare și Sfânt, , prin care se confirmă vânzarea satului Elenei și nepotului ei de frate Dragotă Frăționu pentru 70 de zloți tătărești. De atunci, satul istoricește a fost numit: Frațian, Frațileni, Frățienești până a ajuns la actuala denumire – Frăsinești.

Din străvechile timpuri, strămoșii satului Frăsinești au știut să aleagă un loc pitoresc și mănos pentru localitate, stabilindu-se cu traiul pe panta dealui spre miazăzi și care se întindea până în lunca malului stâng a cursului de mijloc a râului Prut, înverzit cu o minunată fâșie forestieră care spre sud treptat se transformă într-o pădure seculară. Mai departe, spre răsărit se întind pășunile mănoase și moșiile roditoare ale satului. Aici, pe muchia dealului, vântul era pus în slujba oamenilor, învârtind aripile morilor de vânt, iar pe valea râului Obreja, actualmente Boldurești, afluent de stânga a Prutului, erau construite mori de apă de unde provine și numele luncii – Valea Morilor – păstrată până în prezent.
Deci plasarea geografică reușită, cu relieful divers a creat condiții confortabile pentru traiul sătenilor.
Geografic aflat pe drumul Iașului și încadrat în ocolul braniștei de la Țuțora, în anul 1618 prin Frăsinești, a trecut un mare război de la Prut.
În anii 1941, 1944, de asemenea satul a trecut prin vâltoarea celui de-al doilea război mondial. Tunurile sovieticilor instalate pe aceeași muchie a dealului deasupra satului atacau unitățile militare germane din lunca Prutului, care se retrăgeau spre sud. Locuitorii satului pentru a se salva de obuzele care cădeau și peste sat se adăposteau în bordeiele săpate între dealurile Rădiului în apropiere de satul Isăicani.
Locuitorii satului sunt răzeși, oameni harnici, gospodari și primitori. Au păstrat și valorificat frumoasele tradiții până în prezent.
În anul 1872 în locul bisericii vechi din lemn a fost ridicată una nouă cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Actualmente locuitorii, cu participarea activă a părintelui Andrei Cucu, care slujește sătenilor cu dreptate și credință, au renovat și întrețin lăcașul sfânt în stare corespunzătoare. Părintele Andrei apără și promovează tradiția creștină în rândurile oamenilor.
Satul a trecut prin deportările organizate de regimul comunist. În Siberia au fost duși cu copiii și părinți șase familii de oameni gospodari de unde nu toți s-au mai întors, iar bunurile lor au fost luate de stat.
Au trecut locuitorii satului și prin foamete, rezultat al politicii sovietice, dar au supraviețuit aproape toți datorită numărului mare de vite, pădurii și râului Prut. Ba chiar au contribuit și la salvarea oamenilor din satele învecinate, permițându-le să culeagă fructe și diverse plante comestibile din pădure, să pască vitele și să dobândească viețuitoare din apa râului.
Originari ai satului au fost cadre didactice, fețe bisericești, juriști, medici, funcționari în diferite domenii de activitate, demnitari de stat care au contribuit la dezvoltarea localității.
Satul a avut spital, fermă de vite mari cornute, punct de uscare a fructelor, fabrică de vin care colectau și fructe și din satele învecinate.
În prezent mulți tineri din sat sunt plecați la munci în alte țări și orașe ale republicii, dar o parte din ei se întorc în localitatea de baștină și muncesc pentru a o face mai frumoasă și atrăgătoare ori contribuie financiar și material din locul aflării lor.
Unul din gospodarii satului – Ion Iancu, încă părinții i-au insuflat că munca este izvorul bucuriei și bunăstării, – sătenii i-au încredințat exploatarea terenurilor agricole. Obținând recolte bogate, proprietarii terenurilor sunt mulțumiți că el, reușește achitarea plăților de arendă și contribuie financiar și material la necesitățile satului.
Localitatea rurală continuă să se dezvolte. Grație activității actualului primar, Sergiu Manciu, care fiind un om activ și competent, obținând al doilea mandat, a realizat mai multe proiecte, cum ar fi renovarea unor instituții de menire socială, construcții, repararea unor drumuri, construcția apeductului, conservarea și transmiterea generației tinere tradițiile, obiceiurile și portul popular. Sunt colectate de la locuitorii satului exponate pentru deschiderea unui muzeu, făcând astfel viața în sat mai frumoasă și confortabilă. Astfel, ca satul Frăsinești să prospere și să se dezvolte continuu.
Cu ocazia celor 529 de ani de la prima atestare documentară felicit locuitorii frumosului sat Frăsinești, dorindu-le să reușească păstrarea sănătății, să fie uniți în activitățile satului european pe viitor. La mulți ani, vatră străbună cu oameni dragi și harnici!

Afanasie Toderiță, cu drag de memorie pentru consătenii mei