Svetlana Șișcanu, medic alergolog: „Numărul pacienților cu boli alergice a crescut mult. Și mai mult, apar acum la vârste mai mici, chiar de 2-3 ani”

Alergiile sunt tot mai frecvente și afectează atât copiii, cât și adulții, influențând semnificativ calitatea vieții. De la rinite sezoniere și alergii alimentare, până la astm bronșic și reacții severe, aceste afecțiuni necesită diagnostic corect și tratament adecvat. Despre cauze, simptome, metode de prevenție și opțiuni de tratament am discutat cu Svetlana Șișcanu, medic alergolog cu o experiență de peste 30 de ani, care explică pe înțelesul tuturor ce trebuie să știe pacienții pentru a-și proteja sănătatea.

— Aveți peste 30 de ani de experiență. Dacă ați face o comparație a situației din 2001, atunci când v-ați început activitatea de alergolog, și cea din 2026, a crescut numărul pacienților cu alergii?
— Da, numărul pacienților cu boli alergice a crescut mult. Și mai mult, apar acum la vârste mai mici, chiar de 2-3 ani. Vorbim despre astm bronșic, rinita alergică, alergii la medicamente sau la alimente, și, în ultimii ani, tot mai multe cazuri de alergii la înțepături de insecte.

— Cum vă explicați creșterea atât de vizibilă a numărului pacienților cu alergii?
— Creșterea este legată de mai mulți factori: poluarea aerului, gazele de eșapament, urbanizarea, industrializarea. De asemenea, folosirea tot mai largă a aditivilor alimentari, coloranților sau a diferiților stabilizatori în alimente contribuie. Pacienții sunt mai mult expuși la alergeni, inclusiv alergeni profesionali, și există și autotratamentul cu medicamente, ceea ce favorizează apariția reacțiilor alergice.

— Ați spus că pacienții sunt mai tineri. Înseamnă că înainte copiii nu erau atât de predispuși la alergii și că predispoziția se dobândea pe parcursul vieții?
— Nu chiar. În alergologie vorbim despre „marșul atopic”: un copil poate începe cu dermatită atopică sau alergie alimentară, apoi poate dezvolta rinita alergică și, în final, astm bronșic. Alergia are, însă, o bază ereditară – predispoziție genetică. De exemplu, sunt familii în care copiii au astm bronșic, iar părinții la fel, sau unde unul dintre părinți și bunici prezintă alergii. Dacă un copil suferă de dermatită atopică, mama poate avea astm bronșic, iar tata rinită alergică. Toată familia poate fi afectată, ceea ce arată clar rolul moștenirii genetice în alergii.

— Eu nu am știut că sunt predispusă la alergii decât după ce am născut. Atunci am simțit altceva în organismul meu. Până atunci, nu am avut probleme, doar reacții ocazionale la piper sau la praf. Copilul meu, s-a născut cu dermatită atopică, iar după aceea eu am început să am reacții la anumite substanțe. E normal ca după naștere să apară așa ceva?
— Da, este normal. Naș-terea și sarcina modifică sistemul imunitar, iar din cauza acestor schimbări pot apărea și maladii alergice. Mama nu trebuie să se întrebe de ce nu a avut până acum, este doar un proces natural.

— De ce apar alergiile treptat, uneori după ani de zile?
— Depinde de sensibilizarea organismului. În alergologie folosim exemplul „picăturii de apă”: organismul se expune treptat la alergeni, iar când “paharul s-a umplut”, apare reacția alergică. Expunerea repetată la alergeni și scăderea imunității duc la manifestarea bolilor alergice.

— Deci se poate întâmpla ca ieri să te simți sănătos, iar astăzi să apară o alergie?
— Exact. Este posibil ca organismul să reacționeze brusc, chiar dacă înainte părea sănătos.

— Câți tipuri de alergii se cunosc în prezent?
— Există mai multe tipuri de alergii, iar unele dintre ele sunt mai frecvent întâlnite în practica medicală. Astmul bronșic este una dintre cele mai cunoscute forme și afectează căile respiratorii, provocând dificultăți de respirație, tuse și senzație de sufocare. Alergia la polen este, de asemenea, foarte răspândită și se manifestă prin rinită alergică sau rinoconjunctivită alergică, adică strănut repetat, nas înfundat sau care curge și ochi roșii, lăcrimoși. Aceasta poate apărea chiar și la copiii mici și poate fi însoțită de conjunctivită alergică, dar și de inflamații ale gâtului, urechii sau sinusurilor. Printre alte forme frecvente se numără alergia la veninul de insecte, care poate provoca reacții locale sau, în cazuri mai grave, reacții severe ale organismului, alergia la medicamente, care apare după administrarea anumitor tratamente, și alergia alimentară, întâlnită atât la copii, cât și la adulți. De asemenea, dermatita atopică este o formă de alergie care afectează pielea, manifestându-se prin uscăciune, roșeață și mâncărimi persistente. Mai există forme mai severe, iar cea mai gravă este șocul anafilactic, care afectează mai multe organe și sisteme: scade tensiunea, scade pulsul, afectează respirația și poate duce chiar la deces. Alte forme severe sunt toxidermiile, adică alergii care apar pe piele, dar afectează și organele interne. Cele mai frecvente sunt cauzate de medicamente sau virusuri și pot evolua spre sindromul Stevens-Johnson sau sindromul Lyell.

— Cum putem explica simplu aceste sindroame oamenilor?
— Toxidermia este o reacție alergică severă, care afectează în primul rând pielea, dar în unele cazuri poate avea impact și asupra organelor interne, precum inima, plămânii sau stomacul. Se manifestă prin roșeață intensă, apariția de vezicule sau bule pe piele și poate fi însoțită de febră, frisoane, lipsa poftei de mâncare și o stare generală pronunțată de rău. Sindromul Stevens-Johnson este o formă și mai gravă de reacție, care afectează atât pielea, cât și mucoasele – adică ochii, gura sau zona genitală. Pe lângă leziunile dureroase și veziculele care apar pe piele, pacientul poate avea febră și mâncărimi foarte intense. Sindromul Lyell reprezintă cea mai severă formă dintre acestea. În acest caz, pielea începe să se dezlipească pe suprafețe mari, asemănător unei arsuri extinse, fiind afectate atât stratul superficial, cât și cel mai profund al pielii. Este o situație extrem de gravă, care poate pune viața în pericol și necesită intervenție medicală de urgență.

— Ce alergeni afectează cel mai des oamenii în regiunea Ungheni?
— Printre cei mai frecvenți alergeni din mediul de acasă se numără praful din locuință, blana și particulele fine de piele ale animalelor, precum câinii și pisicile, dar și acarienii. Acarienii sunt niște organisme microscopice, invizibile cu ochiul liber, care trăiesc în praful de menaj și se înmulțesc mai ales în locurile unde se adună și se păstrează praful. Îi găsim frecvent în pernele cu pene, în covoare, în jucăriile moi și în alte obiecte textile din casă. La copii, contactul cu acești alergeni poate provoca strănut repetat, mâncărimi la nivelul nasului, înroșirea și lăcrimarea ochilor, tuse uscată și chinuitoare, iar uneori chiar erupții pe piele atunci când ating jucării sau perne contaminate cu praf.

— Un alt motiv pentru alergie ar putea fi jucăriile de masă din plastic?
— Da, ar putea fi. Plasticul poate provoca alergii sau chiar reacții toxice. În plus, multe jucării sunt vopsite sau au coloranți, care pot provoca dermatită de contact.

— Atunci ce le recomandați părinților?
— Cel mai sigur sunt jucăriile din lemn, pentru că sunt mai naturale și mai puțin alergice. Ideal este să fie jucării cât mai simple, necolorate, chiar și cele din lemn.

— În ce perioadă a anului apar cele mai multe probleme alergice?
— Cele mai frecvente probleme alergice sunt legate de polen, iar sezonul lor se întinde din primăvară până toamna târziu. Totul începe chiar din februarie, când înfloresc arinul și anumite specii de arțar. Urmează mesteacănul, salcâmul și alți arbori și arbuști, până la ambrozie, care apare toamna târziu.

— Dar eu credeam că primăvara e cel mai rău…
— Mulți cred asta, dar alergiile pot fi mai intense și vara sau toamna, pentru că există mai multe plante care polenizează în această perioadă.

— Cum se explică de ce polenul ne provoacă alergii?
— Polenul trebuie să aibă un diametru între 20 și 60 microni ca să pătrundă în căile respiratorii și să provoace alergie. Dacă e mai mare de 60 microni, nu provoacă alergie, dar poate provoca microtraumatisme în nas sau bronhii, favorizând pătrunderea altor alergeni.

— Ce alte plante cauzează alergii?
— Printre alergenii de sezon cei mai întâlniți se numără polenul produs de gramineele culturale, cum ar fi grâul, secara, orzul sau ovăzul, dar și polenul altor plante precum floarea-soarelui, porumbul sau diverse ierburi. Cele mai cunoscute și problematice alergii sezoniere sunt însă cauzate de ambrozie și pelin, plante care declanșează adesea rinita alergică, conjunctivita și alte simptome tipice ale alergiilor respiratorii.

— De ce se acordă acum atât de multă atenție ambroziei?
— Ambrozia s-a extins mult în ultimii ani. Semințele ei sunt transportate de vânt și planta se înmulțește rapid, acoperind suprafețe mari. Aceasta afectează sănătatea oamenilor: provoacă astm bronșic, rinoconjunctivită alergică și chiar dermatite de contact.

— Dar nu a existat și înainte ambrozia?
— Da, a existat mereu, dar înainte pământurile erau lucrate, iar oamenii distrugeau planta automat. Acum, multe terenuri sunt neîngrijite, lăsate în paragină, și planta se răspândește masiv. Din acest motiv, au fost luate măsuri, chiar legi, pentru defrișarea ei.

— Ce alți alergeni trebuie menționați, mai ales la copii?
— Cei mai frecvenți alergeni alimentari includ: ouă, pește, nuci și arahide, soia.

— Laptele de vacă poate provoca probleme copiilor mici?
— Da. La copiii mici, laptele de vacă poate afecta sistemul digestiv și poate provoca: crampe sau dureri abdominale, vărsături, diaree, neliniște după masă. Acestea pot fi primele și uneori singurele semne ale alergiei alimentare la laptele de vacă.

— De la ce vârstă poate fi introdus laptele de vacă în alimentația copiilor?
— Noi recomandăm ali-mentația naturală, cât mai mult la sân. Laptele de vacă se introduce după vârsta de 2 ani, indiferent dacă copilul este alergic sau nu. Dacă mama nu poate alăpta, există formule speciale adaptate vârstei și nevoilor copilului.

— Cum se pot proteja oamenii în mod practic de alergeni?
— Cel mai important pentru persoanele cu alergii este să evite contactul cu alergenii, chiar dacă acest lucru nu poate fi întotdeauna realizat complet. Primul pas este identificarea alergenilor: este esențial să afli ce anume îți provoacă reacțiile alergice, prin teste recomandate de medic. Odată ce știi la ce ești alergic, poți lua măsuri concrete pentru a reduce expunerea. În cazul alergenilor de casă, precum praful și acarienii, este recomandat să eviți contactul cât mai mult și să folosești perne și plăpumi sintetice, nu din pene sau lână de oi. Lenjeria trebuie spălată la temperaturi ridicate, iar preparatele acaricide disponibile în farmacii pot ajuta la reducerea populației de acarieni. Chiar și pe sintetic, aceștia pot fi prezenți, însă mult mai puțin decât în materialele naturale. Pentru mucigai și fungi, este important să eviți zonele cu umiditate crescută și mucegai. Copiii cu alergie la mucegai ar trebui să limiteze plimbările în parcuri sau păduri toamna, când frunza căzută favorizează sporii de fungi. În casă, camerele trebuie menținute uscate și bine încălzite pentru a preveni apariția mucegaiului. În ceea ce privește polenul și alergiile sezoniere, expunerea trebuie redusă în perioadele de polenizare intensă. Limitarea plimbărilor în parcuri sau păduri în perioadele critice poate ajuta la reducerea simptomelor la copii și adulți sensibili. În plus, medicamentele și alte măsuri pot fi de ajutor: inhalatoarele sau spray-urile prescrise de medic și, în cazul alergiilor alimentare, urmarea unei diete hipoalergice contribuie la prevenirea și ameliorarea simptomelor.

— Există mituri despre alergii pe care oamenii ar trebui să le cunoască?
— Există mai multe mituri legate de alergii, iar clarificarea lor este foarte importantă. În primul rând, alergia nu este o boală infecțioasă și nu se transmite de la om la om. Chiar dacă mama este alergică, copilul nu „prinde” alergia ca pe o boală contagioasă; singurul lucru care contează este predispoziția genetică.Un alt mit frecvent se referă la alergiile alimentare, în special la ouă. De exemplu, dacă un copil este alergic la oul de găină, nu înseamnă automat că poate consuma ou de prepeliță, deoarece alergia poate fi prezentă și în acest caz, mai ales dacă reacția este severă. Prin urmare, introducerea oului de prepeliță trebuie făcută doar sub supraveghere medicală. O întrebare frecventă este cum se diferențiază alergia de o răceală obișnuită. Părinții pot da copilului siropuri sau mere de albină atunci când acesta este răcit, însă dacă are alergie la miere sau la albine, poate apărea o reacție alergică. O diferență esențială este că, la răceală, apare febra, în timp ce alergiile nu provoacă febră. Aceasta ajută la recunoașterea corectă a simptomelor și la luarea măsurilor adecvate.

— Cum se depistează alergiile la copii sau adulți?
— Se depistează prin teste de laborator, care pot identifica alergia la alimente sau polen. Odată ce știi la ce este alergic copilul, nu se recomandă administrarea acelor alimente sau produse, cum ar fi siropurile pe bază de miere de albine sau alte produse vegetale.

— Ce este sensibilizarea încrucișată?
— Uneori alergia la un alergen poate provoca reacții la alte produse similare: polenul de ambrozie poate da alergie și la banane; polenul de mesteacăn poate da alergie la mere sau pere; alergia la nuci poate da reacții și la arahide; alergia la polenul de floarea-soarelui poate da reacții și la ulei de floarea-soarelui; alergia la porumb poate da reacții și la făina de porumb.

— Alergiile sunt permanente?
— Depinde de tipul alergenului. Unele alergii sunt termo-labile – dispar sau se reduc la fierbere sau gătire (ex. unele proteine din lapte). Altele sunt termo-stabile – persistă și după gătire. De exemplu, alergia la pește sau crustacee rămâne pe viață și poate fi severă.

— Care sunt riscurile alergiilor severe?
— Unele alergii pot provoca șoc anafilactic, care afectează rapid organismul: umflarea buzelor, limbii, feței (edem angioneurotic), urticarii extinse, dificultăți de respirație. Aceste reacții apar frecvent la: pești, crustacee, produse alimentare sau polen la care copilul sau adultul are alergie severă.

— Uneori copiii mănâncă ceva și fac alergie, iar alteori același aliment nu mai provoacă reacții. De ce se întâmplă asta?
— Sunt mai mulți factori. Combinația cu alți alergeni – un copil poate face alergie dacă mănâncă zmeură împreună cu alte alimente la care e sensibil. Originea și prelucrarea alimentului – zmeura din grădină poate fi mai puțin problematică decât cea din comerț, care poate fi stropită sau procesată. Starea sistemului digestiv – alergiile depind și de microflora intestinală, mucoasa gastrică și sănătatea intestinului copilului.

— Alergiile pot fi tratate sau organismul se poate obișnui cu alergenii?
— Da, există posibilitatea hiposensibilizării. Dacă evităm contactul cu alergenul pentru o perioadă, de exemplu șase luni în cazul laptelui sau al oului, organismul copilului se poate întări și poate deveni mai puțin reacționant. Ulterior, alergenul poate fi reintrodus treptat, în cantități mici, pentru a ajuta la dezvoltarea toleranței. Totuși, acest proces depinde foarte mult de gradul de sensibilizare al copilului și trebuie făcut sub supravegherea medicului.

— Ce recomandări ave-ți pentru părinți în perioada de diversificare a alimentației?
— Se recomandă introducerea alimentelor complementare de la 6 luni, câte puțin, pentru a observa eventuale reacții alergice. Introduceți un singur aliment la început, în cantitate foarte mică – câteva grame sau doar vârful linguriței. Observați copilul 3 zile după introducerea unui aliment înainte de a introduce altul nou. Este bine să alegeți alimente locale și cât mai naturale, pentru că unele fructe sau legume din comerț pot fi stropite cu substanțe chimice.

— Când este sigur sau benefic ca persoanele alergice la polen să se plimbe, fără să li se agraveze alergia?
— Persoanele alergice la polen pot să se plimbe fără să li se agraveze starea dacă evită perioadele când polenul este foarte ridicat, cum ar fi dimineața devreme sau în zilele calde, uscate și cu vânt. Cele mai sigure momente pentru plimbare sunt după ploaie, când polenul este spălat din aer, sau seara târziu, când concentrația de polen scade. De asemenea, este mai bine să se aleagă zone cu polen redus, evitând parcurile cu flori abundente sau pădurile în perioada de polenizare intensă, pentru a preveni apariția sau agravarea simptomelor alergice.

— Cum diagnosticăm corect o alergie? Mai ales că e foarte ușor să confundăm simptomele ei cu cele ale răcelii
— Diagnosticarea corectă a unei alergii începe întotdeauna cu anamneza, adică discuția detaliată cu pacientul despre simptome, momentele când apar, alimentele sau substanțele care le-ar putea declanșa și istoricul familial. După aceasta urmează examenul clinic, în care medicul verifică fizic pacientul. În timpul examenului, medicul ascultă plămânii pentru a observa eventuale respirații dificile sau șuierătoare, verifică faringele și inspectează mucoasele nazale, orale și oculare, precum și pielea, pentru semnele alergiei, cum ar fi congestia, iritațiile sau erupțiile cutanate. Această etapă ajută la diferențierea alergiilor de alte boli, cum ar fi răceala sau infecțiile respiratorii, deoarece spre deosebire de răceală, alergiile nu provoacă febră, iar simptomele se pot menține pe perioade mai lungi sau apar sezonier. În unele cazuri, medicul poate recomanda și hemoleucograma, un test de sânge care arată numărul și tipurile de celule sanguine, inclusiv eozinofilele (marker al alergiei), care sunt implicate în reacțiile alergice. Rezultatele hemoleucogramei oferă informații suplimentare despre reacția organismului, dar nu confirmă singure alergia. Pentru identificarea precisă a alergenului, medicul poate recomanda teste specifice de laborator sau teste cutanate, care arată dacă reacția este provocată de praf, polen, alimente, mucegai sau alte substanțe. Odată stabilit alergenul, pacientul poate evita contactul cu acesta și se pot lua măsuri de prevenție și tratament adecvate.

— Ce înseamnă imunoterapia în tratarea alergiei?
— Imunoterapia este un tratament care ajută organismul să se obișnuiască treptat cu alergenul care provoacă reacția alergică. Practic, pacientul primește doze mici și controlate din substanța care îi provoacă alergia – fie că este polen, praf, mucegai sau venin de insecte – iar în timp sistemul imunitar se „antrenează” să nu mai reacționeze atât de puternic. Scopul este ca simptomele alergice să devină mai ușoare sau să dispară complet și să scadă riscul unor reacții severe, cum ar fi șocul anafilactic. Imunoterapia nu este un tratament rapid; ea se face pe perioade mai lungi, de obicei luni sau ani, sub supravegherea strictă a medicului alergolog. Este folosită mai ales pentru alergii persistente sau severe și este singura metodă care poate modifica evoluția bolii, nu doar să amelioreze temporar simptomele.

— Cât este de accesibilă pacientului din Republica Moldova?
— În Republica Moldova, imunoterapia pentru alergii este posibilă, dar nu este de obicei decontată prin sistemul public. Tratamentul cu imunoterapie durează în general 3 5 ani și trebuie făcut sub supravegherea unui alergolog, ceea ce înseamnă vizite regulate la medic și costuri pentru medicamente și consultații. Faptul că testele de diagnostic (precum testele cutanate prick sau imunoglobulinele E specifice) nu sunt întotdeauna disponibile prin medicul de familie sau în centrele republicane fără plată face ca întregul proces de diagnostic și tratament să fie mai dificil din punct de vedere financiar pentru multe familii.

— Automedicația și dacă e periculoasă în cazul unei crize de alergii?
— Da, automedicația poate fi extrem de periculoasă în cazul unei crize alergice. Dacă apare o reacție severă – cum ar fi dificultăți de respirație, umflarea feței, buzelor sau limbii, amețeli sau stare de leșin – nu este suficient să iei antihistaminice sau picături pentru nas/ochi. În astfel de situații, criza poate evolua rapid spre șoc anafilactic, care este o urgență medicală ce poate pune viața în pericol. Într-o criză alergică severă, intervenția rapidă a medicului și, uneori, administrarea de epinefrină sunt vitale. Automedicația întârzie tratamentul corect și poate duce la complicații serioase sau chiar la deces.

Notă: Antihistaminicele sunt medicamente care reduc simptomele alergiei, cum ar fi mâncărimea, strănutul, nasul înfundat, ochii roșii sau secrețiile. Ele nu vindecă alergia, dar ajută să te simți mai bine atunci când reacția este ușoară sau moderată. Se pot lua sub formă de comprimate, sirop sau picături pentru ochi și nas.
Epinefrina (numită și adrenalină) este un medicament de urgență folosit atunci când apare o reacție alergică gravă, cum ar fi dificultăți de respirație, umflarea feței sau limbii, sau șocul anafilactic. Epinefrina acționează rapid, deschide căile respiratorii, crește tensiunea arterială și împiedică ca reacția alergică să devină mortală. Este administrată de obicei cu un autoinjector, pe care persoanele cu alergii severe îl păstrează mereu la îndemână.

— Când o alergie devine periculoasă și trebuie intervenția urgentă a medicului sau dacă nu avem acces ce medicament trebuie să aibă în trusa medicală pacientul?
— În cazurile alergiilor severe, cel mai eficient medicament pentru urgențe este epinefrina (adrenalina), care poate salva viața în cazul șocului anafilactic prin deschiderea căilor respiratorii și menținerea tensiunii arteriale. În Republica Moldova, epinefrina este disponibilă în farmacii sub formă injectabilă pe bază de rețetă, însă autoinjectoarele (EpiPen sau similare), cele mai practice pentru acasă sau în deplasare, sunt greu de găsit și de obicei trebuie comandate special. Totuși, pentru pacienții din Moldova, cel mai accesibil medicament rămâne dexametazonul, un cortizonic care reduce inflamația și atenuează simptomele alergice. Este disponibil în farmacii, se eliberează pe bază de rețetă și poate fi folosit până la ajungerea la medic sau la spital, dar nu acționează imediat și nu înlocuiește epinefrina în urgențele cu risc vital.