Milina Șoltoianu – tânăra învățătoare care își urmează vocația cu sufletul

La doar 21 de ani, Milina Șoltoianu reușește să inspire prin ambiție, sensibilitate și dragoste pentru copii. Originară din satul Cornești, raionul Ungheni, aceasta activează astăzi ca învățătoare la Gimnaziul Durlești și își continuă studiile universitare în cadrul UPSC. În acest interviu, Milina vorbește sincer despre copilărie, provocările începutului de drum și pasiunea care a condus-o spre pedagogie.

„Educația înseamnă mai mult decât lecții – înseamnă formarea unor oameni”

— Milina, spune-ne câteva lucruri despre tine.
— Am 21 de ani și activez în domeniul educației ca învățătoare. Sunt o persoană energică, ambițioasă și profund atașată de lumea copiilor. Îmi place să cred că educația nu înseamnă doar transmitere de cunoștințe, ci și construirea unor caractere și oferirea unui spațiu sigur pentru dezvoltare.

— Ești originară din satul Cornești. Cum a fost copilăria ta acolo?
— Da, sunt originară din satul Cornești, raionul Ungheni. Copilăria mea a fost una frumoasă, simplă și autentică, unde am învățat valoarea familiei, a muncii și a respectului.

— Unde ai făcut studiile și ce specialitate ai ales?
— Am absolvit Colegiul „Alexei Mateevici” din Chișinău, specialitatea învă-țământ primar, iar în prezent îmi continui studiile universitare la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” (UPSC), Facultatea de Filologie și Istorie, specialitatea Limba și Literatura Română.

— De ce ai decis să mergi pe domeniul pedagogic?
— Decizia mea a fost influențată foarte mult de mama mea, care la rândul ei este învățătoare. Ea a fost modelul meu încă din copilărie și persoana care m-a ajutat, fără să-și dea seama, să ajung la această alegere. Astăzi realizez că devin treptat a doua copie a ei, iar acest lucru mă emoționează și mă motivează enorm. Inițial eram între două mari pasiuni: coregrafia și pedagogia. Le iubeam în egală măsură, însă din motive de sănătate am fost nevoită să renunț la coregrafie. Privind în urmă, înțeleg că a fost una dintre cele mai corecte alegeri pentru mine. Primele gânduri serioase despre pedagogie au apărut observând cât de mult iubesc copiii. Simt că există în mine ceva ce nici până astăzi nu am reușit să definesc exact — un fel de magnet care atrage, liniștește și creează o conexiune aparte între mine și fiecare copil.

— Cum au fost anii de la colegiu pentru tine?
— Anii de la colegiu au fost intenși, uneori dificili, dar plini de lecții importante atât profesional, cât și personal. Încercam să combin orele la colegiu cu munca suplimentară, lucru care mă epuiza foarte mult. Astăzi însă îi mulțumesc Milinei de atunci, deoarece datorită ambiției pe care am avut-o sunt mult mai puternică și fac mai ușor față provocărilor care apar în cale.

— A existat un profesor care te-a inspirat să alegi această profesie?
— Cel mai mare model al meu rămâne mama mea, care îmi era și profesoară de educație tehnologică. Ea a fost prima persoană care mi-a arătat ce înseamnă cu adevărat dedicarea pentru copii și pasiunea pentru educație.

— Cât de greu a fost să treci de la statutul de studentă la cel de profesoară?
— A fost o tranziție provocatoare. În momentul în care treci de la a asculta orele la a le preda, realizezi că responsabilitatea este mult mai mare decât părea din exterior. Nu mai ești responsabil doar pentru tine și notele tale, ci devii responsabil de dezvoltarea și starea emoțională a copiilor.

— Cum ai ajuns să activezi la Gimnaziul Durlești?
— A fost, de fapt, o dorință interioară de-a mea să ajung în acest gimnaziu încă din perioada colegiului. Locuind în apropiere, treceam des pe lângă el și simțeam o energie pozitivă. Ceva din interiorul meu îmi spunea că acolo îmi este locul. După absolvire, am luat legătura cu cineva din administrație, apoi am urmat pașii propuși de Ministerul Educației și Cercetării, iar la data de 9 iulie am fost angajată. Nu pot explica ce euforie simțeam când am primit cheile cabinetului în care urma să activez și cât de mândră eram de mine.

— Ce discipline predai și cum te simți în această funcție?
— Predau la clasele primare, iar acum am deja clasa a II-a, ceea ce înseamnă că am privilegiul de a fi parte din primii pași educaționali ai elevilor. Este o responsabilitate enormă, dar și o satisfacție greu de descris.

— Ai doar 21 de ani. Cum reacționează elevii când află că ești atât de tânără?
— Nu cunosc vârsta mea exactă, pentru că nu le-am răspuns niciodată direct la întrebările legate de acest subiect.

— Îți amintești prima lecție predată? Cum a fost acea experiență?
— Da, îmi amintesc foarte bine. A fost total diferit față de lecțiile din stagiul de practică. A apărut un amestec de emoții și conștientizarea faptului că acești copii sunt „ai mei”, pentru că eu sunt responsabilă de ei. După primele minute însă, emoțiile s-au transformat în entuziasm. Am simțit o bucurie profundă și o mare mândrie că pot fi pentru ei un sprijin, un ghid și o sursă de iubire într-o etapă atât de importantă a vieții lor.

— Care sunt cele mai mari provocări pentru un profesor aflat la început de drum?
— Gestionarea disciplinei, adaptarea la ritmul fiecărui copil, comunicarea cu părinții și echilibrul dintre viața personală și cea profesională.

— Cum încerci să faci orele mai interesante pentru elevi?
— Încerc să folosesc metode interactive, jocuri didactice, activități creative și exemple apropiate de universul copiilor. Fiind mai apropiată de ei ca vârstă, înțeleg mai bine anumite comportamente și reușesc să creez o conexiune mai naturală.

— Ce îți place cel mai mult la meseria de profesor?
— Faptul că pot contribui la formarea unei generații. Nimic nu se compară cu momentul în care vezi progresul unui copil și știi că ai contribuit la acel pas.

— Există momente în care această profesie devine obositoare sau dificilă?
— Desigur. Este o profesie solicitantă emoțional și fizic, însă niciodată nu am avut gândul să renunț la ea.

— Cum vezi sistemul educațional din Republica Moldova din perspectiva unui profesor tânăr?
— Cred că există mult potențial, dar și multe provocări. Sistemul are nevoie de modernizare continuă, mai mult sprijin pentru profesori și investiții reale în educație.

— Crezi că tinerii mai sunt motivați astăzi să aleagă profesia de profesor?
— Există tineri motivați, însă mulți sunt descurajați de dificultăți. Cred că, odată cu schimbările continue, pedagogia va deveni o profesie mult mai căutată de noile generații.

— Ce sprijin consideri că ar trebui să primească profesorii tineri?
— Profesorii tineri au nevoie de salarii motivante, mentorat, formări și sprijin real la început de drum. În acest sens, există Centrul de Suport al Tinerilor Specialiști INEL, cărora le adresez sincere mulțumiri pentru tot sprijinul oferit. Acest centru m-a susținut pe mine și pe alți colegi, oferindu-ne inclusiv posibilitatea de a fonda o asociație prin care, la rândul nostru, putem susține alți tineri specialiști aflați la început de carieră.

— Cât de important este pentru tine faptul că reprezinți cu mândrie raionul Ungheni?
— Este o onoare. Port cu mândrie originile mele și cred că locul din care vii contribuie enorm la omul care devii.

— Ce mesaj ai pentru elevii și tinerii care își aleg acum viitoarea profesie?
— Să își aleagă profesia cu inima, nu doar cu mintea. Uneori viața ne schimbă planurile, așa cum s-a întâmplat și în cazul meu, însă exact acele schimbări ne pot conduce spre drumul care ni se potrivește cel mai bine.