Experiență letonă la Ungheni: Cum au transformat satele în comunități europene puternice

Recent, Consiliul Raional Ungheni a găzduit o delegație de peste 30 de reprezentanți a autorităților locale din Letonia. Aceștia au împărtășit experiența lor de reformă administrativ-teritorială. Experiența letonă este un exemplu pentru Republica Moldova, în special autorităților din Ungheni, de cum se poate realiza procesul de amalgamare cât mai eficient.

Curajul de a schimba: „Nu mai putem aștepta încă 30 de ani”

Deschiderea evenimentului i-a aparținut președintelui raionului Ungheni, Dionisie Ternovschi. Acesta a punctat faptul că ezitările din ultimele trei decenii au costat mult comunitățile noastre. „Trebuie să fim sinceri: timp de 30 de ani, nu am avut suficient curaj să ne asumăm reformele necesare. Referendumul recent ne-a oferit o direcție clară, dar munca grea abia acum începe. Nu căutăm doar teorie, ci lecții practice care să facă satele noastre moderne, eficiente și, mai ales, confortabile pentru oameni”, a declarat președintele raionului Ungheni.

De la 500 la 42 de primării: Puterea consolidării

Oaspeții letoni au prezentat o radiografie a propriei reforme. Dacă în trecut Letonia avea peste 500 de mici municipalități (similar cu situația actuală din Moldova), astăzi țara este organizată în doar 42 de unități administrative puternice. „O municipalitate mare este ca o țară în miniatură. Are forță financiară și capacitate de a scrie proiecte. Am înțeles că o primărie mică, ce abia își acoperă salariile și întreținerea sediului, nu poate aduce dezvoltare. Astăzi, noile noastre structuri au unități speciale de atragere a fondurilor europene. Nu mai așteptăm bani de la Guvern; concurăm pentru milioane de euro direct la Bruxelles”, au explicat membrii delegației.

Capcana „clădirilor frumoase, dar goale”

Unul dintre cele mai valoroase momente ale discuției a fost cel al recunoașterii erorilor. Letonii au avertizat că banii europeni trebuie investiți cu o strategie demografică în mână, nu pe criterii politice. „Am făcut și greșeli. Am construit școli moderne, cu dotări de ultimă oră, în sate unde mai erau doar 20 de copii. Rezultatul? La scurt timp după inaugurare, școlile s-au închis pentru că nu aveau elevi. Am construit centre culturale sau săli de sport masive lângă orașe, unde oamenii nu merg, preferând facilitățile din centrele urbane. Lecția pe care v-o oferim este aceasta: investiți în oameni și în servicii care să îi țină pe tineri acasă, nu doar în ziduri care vor rămâne pustii”.

Bugetarea participativă: Cetățeanul devine „ministru de finanțe”

Pentru a combate criza de încredere în autorități, Letonia a implementat un sistem prin care o parte din bugetul local este lăsat direct la mâna cetățenilor. Sistemul este simplu și eficient: oamenii propun proiecte (un parc, un teren de joacă, iluminat stradal), iar comunitatea votează online. Cele mai populare idei primesc finanțare imediată. „Am început cu un procent simbolic de 0,1% din buget și am ajuns la 0,3%, cu ținta de 0,5%. Când un om vede că parcul de lângă casa lui s-a construit pentru că el a votat, încrederea lui în administrație crește imediat”.

Bibliotecile, noile centre de servicii ale satului

În satele mici, unde popu-lația scade, Letonia nu a închis totul, ci a reinventat instituțiile rămase. Bibliotecile rurale au devenit adevărate hub-uri administrative. Acolo, locuitorii sunt ajutați să își plătească taxele online, să acceseze servicii guvernamentale digitale sau să obțină acte, fără a mai face drumuri lungi până la centrul raional.

Un fenomen neașteptat: Exodul invers

Poate cel mai optimist mesaj al întâlnirii a fost cel legat de migrație. După ani de zile în care tinerii au plecat spre Riga sau spre vestul Europei, acum se observă o revenire spre rural. „Familii tinere din capitală cumpără case la sate, chiar și la 150-200 km distanță. Lucrează de la distanță, dar au nevoie de infrastructură: drumuri asfaltate și internet de mare viteză. Dacă le oferiți aceste două lucruri, satele moldovenești au o șansă la viață”.
Concluzia vizitei și dialogului de la Ungheni este că reforma nu este un „miracol” care se întâmplă peste noapte, ci un proces dureros de eficientizare. Însă, fără această consolidare, localitățile mici riscă să dispară de pe hartă. Experiența letonă ne învață că bătălia pentru fonduri europene se câștigă cu profesionalism, unitate și, mai ales, cu mult curaj administrativ.

Contextul istoric: De la moștenirea sovietică la modelul european

Reorganizarea administrativă a Letoniei a fost un proces de lungă durată, marcat profund de tranziția complexă de la structurile de tip sovietic la un sistem modern, axat pe descentralizare și dezvoltare regională. După recâștigarea independenței în anul 1991, țara a moștenit un aparat administrativ fragmentat și ineficient, divizat în foste raioane și într-un număr uriaș de comunități locale foarte mici. Pentru ca statul să poată asigura servicii publice de calitate și să gestioneze eficient resursele, a fost imperios necesară o restructurare teritorială radicală. Astfel, reformele succesive implementate de Letoniei au avut ca obiective principale consolidarea capacităților guvernelor locale, eficientizarea cheltuielilor bugetare și întărirea legăturilor economice dintre mediul urban și cel rural.