Trimite știrea ta
Susține-ne pe Patreon
Există o afecțiune nediagnosticată medical, dar cronică: „mâncărimea” pentru funcții de conducere. Este maladia celui care nu vrea să construiască, ci doar să-și valideze orgoliul, confundând fotoliul cu valoarea personală. Pentru cel atins de acest „prurit”, titlul de „șef” nu este o responsabilitate, ci un verdict de superioritate.
Tragedia intervine când setea de control devansează competența. Un lider crește oameni; cel mânat de ambiție doar îi gestionează ca pe niște active și creează intrigi. Această goană după ranguri transformă instituțiile în scene de „luptă” pentru păstrarea scaunului / serviciului, și nu pe viziune. În final, funcția trece, dar caracterul rămâne expus. Adevărata autoritate nu se cere, se recunoaște. Cine se scarpină prea tare după putere riscă să rămână doar cu un orgoliu inflamat.
