Cerșetoarea

Sfârșit. Prima parte, II, III.

Dar ei erau voinici, tineri și au dovedit-o, unul i-a înfipt cuțitul în partea stângă a corpului, ea a căzut jos și nu se mai putea apăra. În timpul cela Șerban și polițistul au pus mâna pe bandiți.
Luminița chemă salvarea, medicii au luat-o pe Sanda și au dus-o la spital. Fata s-a urcat și ea cu medicii de la salvare. Sanda era fără cunoștință, pierduse mult sânge.
Șerban s-a dus la poliție cu bandiții angajați de Dana. Polițiștii au spus: „Dacă vreți să aveți un termen mai mic de detenție, lucrați cu ancheta, povestiți totul. Cine v-a angajat, cât v-a achitat și veți scăpa mai ușor. Dacă nu, aici a fost tentativă de omor și termenul este foarte mare și rugați-vă la Dumnezeu să nu moară femeia pe care ați lovit-o cu cuțitul.”
Bandiții au povestit totul. Șerban a aflat, așa cum și s-a gândit: i-a împăcat Dana, le-a achitat jumate de sumă, a doua parte a spus că le va achita după ce vor pedepsi-o pe Luminița.
El s-a pornit la spital cu medicul legist care trebuia să întocmească certificatul pentru starea victimei atacate de bandiți. La spital îl aștepta Luminița, era plânsă și disperată, zise: „Șerban dacă nu era mama, eu puteam să fiu moartă, s-a luptat cu dânșii până au dovedit-o, au trântit-o jos și au bătut-o tare. Acum medicii se luptă pentru viața ei, e în sala de operație, niciodată n-am să-mi iert de va deceda, eu am fost prea rece cu mama.”
Șerban a ascultat-o și i-a zis: „Noi am făcut totul pentru ea și vom face și mai departe. Acum medicii îi fac operație, își va reveni, apoi noi o să-i găsim o foaie la sanatoriu, medicii ne vor sfătui unde să o programăm și totul va fi bine. Peste câteva luni tu ai să naști un băiețel și o vom lua pe mama ta la noi să ne ajute să creștem sănătos copilașul.”
Luminița l-a cuprins, spunându-i: „Tu ești cel mai bun și iubit bărbat din lume”.
A doua zi le-a dat voie medicul și au intrat în salonul Sandei. Când i-a văzut, s-a bucurat nespus. Luminița s-a apropiat de patul ei, a cuprins-o și plângând i-a zis: „Mamă, eu așa am suferit că nu-ți vei reveni după bătaia pe care ai suportat-o dumneata!”. „Totul e bine, Luminița, medicul a spus că cuțitul a trecut pe lângă inimă, așa că eu încă voi mai trăi, iar vânătăile vor trece și e bine că numai un picior e rănit”.
Șerban și Luminița au mai stat puțin, i-au transmis o pungă cu fructe, au cuprins-o. La plecare Șerban a zis: „Noi degrabă vom veni, să te însănătoșești, vom avea nevoie de dumneata”.
Zilele au trecut repede, organismul Sandei a rezistat la bătaia bandiților. A fost judecata, Sanda a fost principala jertfă a bandiților. Ea a venit în cărucior, a depus mărturie conform legii. Ei au fost judecați, dar Danei i-au mai adăugat la termenul ei de detenție încă patru ani.
În sfârșit Sanda a ieșit din spital, toți erau bucuroși, cea mai bucuroasă era Luminița. Ei în sfârșit au povestit lui Bogdan și Tomiței despre mama Sandei. Cu toții au plecat în sat, au făcut cunoștință și s-au împrietenit. Peste câteva zile Sanda a plecat la sanatoriu să-și lecuiască organismul.
În luna aprilie Luminița a născut un băiețel de patru kilograme frumos, sănătos, avea ochii negri și părul negru, semăna foarte mult cu Șerban, el era fericit.
După ce a venit de la sanatoriu, Sanda a trecut cu traiul la Luminița, să ajute la creșterea fiului Bogdan, i-au pus numele bunelului care era mândru de nepotul lui.