Tineri ne arată că se poate, iar noi trebuie să le arătăm că îi merităm

Șase absolvenți din raionul Ungheni au obținut media 10 pe linie la examenul de bacalaureat. La nivel național, 114 tineri au atins această performanță, un rezultat record. Iar faptul că Ungheniul are șase astfel de absolvenți, din mai multe licee, nu este doar o veste frumoasă. Este dovada că aici există inteligență, muncă, disciplină și școli care știu să crească performanță.

În Republica Moldova, generația tânără se micșorează de la an la an. Cu alte cuvinte, fiecare tânăr bun contează astăzi mai mult decât poate conta o cifră într-o statistică. Contează pentru o familie, pentru o școală, pentru un raion și pentru viitorul acestei țări.
Am avut ocazia să discut cu o parte dintre absolvenții de nota 10 din Ungheni. Și m-am bucurat să descopăr nu doar elevi excepționali, ci tineri bine ancorați în realitate, cu planuri mari și cu dorința de a contribui, într-o formă sau alta, la dezvoltarea comunității din care provin. Asta mi-a întărit o convingere: Republica Moldova nu duce lipsă de oameni buni.
Unii dintre acești tineri vor alege să-și continue studiile în Republica Moldova. Alții vor merge peste hotare. Este firesc. Cum spunea și Igor Grosu la Gala Excelenței, este firesc să înveți, să descoperi lumea și să devii cât mai bun în domeniul tău. Problema nu este că un tânăr merge la studii peste hotare. Problema apare atunci când acasă nu are la ce să se întoarcă.
De aceea, discuția despre cei șase absolvenți din Ungheni nu trebuie să se oprească la felicitări. Ea trebuie să continue cu o întrebare incomodă pentru noi, adulții: ce facem concret ca acești tineri să simtă că merită să rămână conectați de Ungheni și de Republica Moldova? Ce construim pentru ei, în afară de discursuri ocazionale și poze festive? Datele arată că 15% din populația Republicii Moldova intenționează să plece într-o altă țară în următorii trei ani, iar fiecare a treia persoană care intenționează să emigreze are până la 35 de ani. Asta înseamnă că apelul „să rămâneți aproape de casă” nu poate fi doar unul sentimental. El trebuie susținut prin politici bune și prin comunități care își respectă tinerii nu doar prin cuvinte, ci și prin oportunități.
În spatele fiecărei medii de 10 se află ani de muncă, ore de studiu, emoții, poate și îndoieli. Se află părinți care au susținut, profesori care au crezut, directori care au încurajat, colegi care au inspirat. Succesul celor șase tineri din Ungheni este meritul lor, înainte de toate. Dar este și o reușită a unei comunități. Tocmai de aceea, el trebuie privit nu ca o excepție, ci ca un model care merită întărit.
Fostul prim-ministru britanic Tony Blair spunea că cele trei priorități ale unui guvern trebuie să fie: „Educație, educație și educație”. Formula rămâne valabilă și astăzi, inclusiv pentru Republica Moldova. Putem ridica drumuri, clădiri și proiecte, dar fără oameni bine pregătiți nu putem construi o țară puternică și competitivă. Iar educația nu este o cheltuială pe care o bifăm în buget. Este investiția care decide dacă vom avea medici, ingineri, profesori, cercetători și antreprenori capabili să miște țara înainte.
Mi-a plăcut mult și formularea Doinei Prepeliță, absolventă din Ungheni: „investiția în educație este cea mai temeinică investiție în viitor”. Exact aici este miezul. Cei șase absolvenți de 10 din Ungheni nu ne cer aplauze. Ei ne cer, fără să spună neapărat asta, seriozitate. Să luăm educația în serios. Să luăm tinerii în serios. Să luăm viitorul în serios.
De aceea, cred că după acest rezultat extraordinar ar trebui să urmeze nu doar felicitări, ci și decizii. Toți cei care spun că le pasă de viitorul acestui loc ar trebui să se așeze la aceeași masă și să răspundă la o întrebare simplă: ce facem, în următorii ani, ca mai mulți tineri să reușească și să simtă că aici au un viitor?
Republica Moldova are nevoie de tineri educați, curajoși și implicați. Are nevoie de oameni care nu se mulțumesc cu puțin și care cred că lucrurile pot fi schimbate în „MAI BINE”. Dar, la fel de adevărat este și contrariul: acești tineri au nevoie de o Moldovă care să-i respecte, să-i susțină și să le ofere motive reale să creadă în ea.
Acești tineri ne arată că se poate. Iar noi trebuie să le arătăm, prin fapte, nu doar prin vorbe, că îi merităm.